S-a spart buboiul
8 mai 2008
Titlul normal al acestui articol ar fi trebuit sa fie “Ne indreptam spre normalitate”, dar prea multa frustrare si neputinta am strans in timp ce logica imi spunea ca fotbalul romanesc a incaput pe mana unor persoane care nu au habar despre ce inseamna sportul, iar rezultatele erau comandate in palate si restaurante de lux, asa ca nu m-am putut abtine sa nu inmoi tastele prin fiertura de urzici cu manatarca si buricele degetelor prin plamadeala cu usturoi in coada de vipera.
Amenintarea lui Basescu dinaintea jocului Dinamo - Steaua “daca nu se va juca meciul corect arestatii pe toti” si <> special al lui Dragomir la prezenta sa la DNA m-a facut sa cred ca in campionatul viitor vom scapa de belele. Surpriza si, intr-un fel, multumirea ca incepe sa scoata capul din zapada si ghioceii m-a bucurat. Nu-i vorba de bucuria pentru raul altuia, ci e vorba de bucuria copilului atunci cand Alba ca Zapada a scapat de zgripturoaica cea rea sau Greuceanu si-a salvat iubita dintre pietrele reci ale castelului capcaunului. Acum mai este doar un pas pana la un final fericit. Dar va fi el fericit? Nu si nu cred ca CFR-ul a jucat tocmai corect, chiar daca nu atat de murdar ca Becali. Nu voi fi fericit nici daca Rapidul va juca in Liga Campionilor (fara sau cu tur preliminar). A fost prea multa murdarie ca sa fie cineva cinstit fericit sau fericit cinstit.
Acum tremura si cei care au mai primit bani in jocurile anterioare, si comisiile din FRF si Liga care au dictat suspendari, ridicari de suspendari si verdicte la masa verde, si arbitri care au acceptat unele avantaje nu neaparat din dorinta hulpava ci pur si simplu pentru a mai putea arbitra, si Mircea Sandu care ajunsese, voit sau nu, un instrument al latifundiarului, si multi, multi altii…
As fi vrut in aceste randuri sa felicit campioana, dar cuvintele imi sunt blocate in laringe si gandurile nu vor sa-mi paraseasca circumvolutiunile. Cred ca cea mai buna solutie ar fi sa dispara campionatul 2007-2008 din statistici. Poate ca aceassta idee le-a trecut si italienilor prin cap acum doi ani, dar pierderea pe plan international este majora in plan sportiv si se pierd niste bani care administrati corect ar putea ridica fotbalul juvenil. Chiar! Ce-ar fi ca reprezentantele din anul viitor in cupele europene sa fie obligate (se va vota cu siguranta daca alternativa este neparticiparea) sa doneze jumatate din bani loturilor de juniori, iar cealalta jumatate sa fie obligati sa o foloseasca la propriile echipe de juniori sau in infrastructura.
Micula
8 mai 2008
Marti la Micula echipa gazda isi juca sansa de a mai aparea si la toamna in atentia presei centrale. Faptul ca la sfarsitul partidei primarul localitatii, Istvan sau Stefan (cum vreti), anunta telefonic scorul partidei, “…4-1 pentru Micula, au marcat Tempfli doi… nu, doua goluri,… Milule! Cine a marcat golul trei?… No, ca s-antrerupt. Era ala de la Sportul, din Bucuresti…” nu spune tot despre tensiunea meciului.
Sa fiu sincer, cand ma indreptam spre Micula ma asteptam la orice. La un joc incalcit, la greseli pacatoase de arbitraj, la duritati pentru intimidare mult peste duritatile unui joc obisnuit, la simulari stangace judecate cu masuri diferite, la seminte sparte si scuipate cu o doza consistenta de garnitura catre tricourile si costumele oaspetilor, la oameni beti, vulgari si perfizi…
Jocul a fost incalcit doar pe alocuri, greselile de arbitraj au fost rare, unidirectionate (impotriva targmuresenilor) si fara importanta majora (as incerca sa spun ca penaltiul de deschidere a scorului a fost usor acordat, dar nici nu pot spune ca a fost inventat), duritatile, care chiar daca s-au intamplat in prima jumatate de ora, s-au petrecut numai in lupta pentru balon, simularile n-au fost bagate in seama decat daca a existat si contact, despre seminte am avut dreptate, iar publicul (cca 200 de oameni) a fost in cea mai mare parte decent. Singurul care facea zarva fara sa fie necesar a fost observatorul partidei, fostul component al lui ASA Tg Mures (ciudata delegare), Ivan Toma, care l-a pauza jocului a dat presa afara din incinta terenului (ceea ce pana la urma e corect, dar atunci de ce n-a facut-o din min. 1, pentru ca presa s-a comportat exemplar pe parcursul primului mitan; da’ cu paparazzi ce-o avut?).
Sorin Petric a aranjat bine echipa in teren, a marcat repede si decisiv, facand jocul bun (din prima parte) al oaspetilor inutil. La 2-0 (primul dupa un 11 m despre care v-am povestit, iar al doilea dupa o faza de toata frumusetea la care pasele miculenilor, sase consecutive, au pornit din aparare, s-au intins pe cele doua laturi ale terenului si s-au incheiat prin golul lui Tempfli) tensiunea s-a aplatizat si cei prezenti pe marginea soselei, de unde a disparut “Toma neputinciosul” au vazut un joc frumos in care Lulu si ai sai se gandeau la gratarul de la clubul Schwabb, de unde nu va pot da detalii pentru ca, cu toate ca am fost invitat atat de jucatori cat si de oficiali, nu am participat. Au mai inscris in partea a doua Macho (oare asa isi scrie supranumele M. Pop?) si Danila. Pentru oaspeti (si ei prezenti in fieful forumului german) a marcat Ungur care, fie spus, a produs si penaltiul de dupa primul sfert al partidei.
ETAPA: Pasantreicuschimbdelocuri
8 mai 2008
Imi dau seama ca este posibil sa-mi pierd din critici daca nu sunt consecvent cu propriul meu blog, dar nici nu va pot promite ca zilnic voi reusi sa va atrag atentia cu ceva nou. In ceea ce priveste emisiunea sportiva a lui Romulus Boitor ce ar fi trebuit sa se difuzeze in direct luni, 5 mai, vom incerca sa o realizam marti, 6 mai, la aceeasi ora (adica 16, nu cum gresit am scris in comentariul precedent 14; multumesc pe aceasta cale cititorului care mi-a atras atentia). Starea de oboseala, 48 de ore pe autocar si in Focus de la Odessa si pana in Satu Mare, nu mi-a permis sa va tin companie, iar Romulus a reprogramat-o. In timp ce voi incerca sa va spun parerea despre o etapa din care n-am vazut nici un joc, urmaresc cu atentie finala CM de Snooker unde Ronnie conduce cu 16-7 si se pare ca va reusi sa-si sarute din nou mama, prezenta in sala, din postura de campion mondial. Apropo! Pe iubitorii de snooker ii anunt, pe cei putini care inca nu au aflat, ca in Satu Mare se afla o masa de snooker. Cautati-o!
Vinerea nasoala
Din punct de vedere al oaspetilor, aprioric vorbind, ar fi fost penultima sansa de a obtine cele trei puncte care i-ar fi facut sa nu plece in divizia B de la minus. Un Iasi insa, care nu se putea lasa pe tanjala, simtea “matineul” aproape suflandu-i si lui in ceafa, a distrus prin Bernsjak, Buta si Romulus Miclea nazuinta clujenilor de jos.
Vinerea draga
Din punct de vedere al oaspetilor, aprioric vorbind, ar fi fost penultima sansa de a obtine cele trei puncte care i-ar fi facut sa nu plece in diviziz B de la minus. Un Rapid insa, care nu se putea delasa de tanjala, simtea “bronzul” aproape suflandu-i-se de sub nas, n-a distrus prin Boya (dubla) nazuinta aradenilor Todea, Hora si Ibeh.
Bucurie cu grimase
Nu-l cred pe Becali ca s-a bucurat la victoria “cazatoarei” din Buzau. Am trecut miercuri prin nordul Baraganului si sudul Carpatilor de curbura si n-am simtit o prea mare bucurie a localnicilor pentru jocul din ultima etapa ce va sa vina. “Adicatelea de ce sa vina armeanu’ iara peste saracia noastra?” musteau vecinii prin bodegi. Bunica a inscris pentru Ramnicu Sarat prin liga a treia, aici a marcat iobagul Nunes.
Petrescu cu reflexii metalice
Oare cum le-ar sta bronzati mercenarilor din tinutul dropiei? Bine, nu de la soare sau la solarii, ci pur si simplu de la medaliile de arama ce sunt cat pe ce sa si le atarne de grumaji. Daca nu m-ar durea sufletul de Rapidulet mai ca m-as incumeta sa le doresc povara. Meciul din Campia Romana ar fi fost poate interesant daca la carma moldovenilor ar mai fi fost Dorinel Munteanu. Asa, i-as recomanda lui Sandoi sa-si vada de nationala manjilor. Au marcat Balint si Onofras.
Rusinea rusinii
La cate mi-a fost dat sa vad si sa aud in acest campionat nu mi se mai arcuiesc sprancenele. Domnilor sa-l scoata cineva din sportul romanesc pe Becali. Altfel vom ajunge sa uram (n.a. - “uram” cu accent circumflex pe a) fotbalul. Meciuri precum aproape jumatate din cele ale Stelei, si alte zece-cinsprezece dintre celelalte nu s-au desfasurat pe teren. El si mentalitatea lui sunt cele care determina frauda. Marele pacat este ca el nu pricepe ce rau face. Uneori nu sunt sigur ca nu pricepe si atunci inseamna ca noi astialalti toti, de la piticul de sase ani pana la nea Tomescu (fi-ei tarana usoara si naravul perpetuat) suntem bataia lui de j0c. La Cluj nu mai conteaza cine a inscris…
“J”
Jula si Jelev au facut diferenta dintre Dunare si Marea Neagra chiar pe litoral, intre sinagogi, moschei si biserici. Nimeni n-a plans, nimeni n-a ras. Daca era Dudu Georgescu in locul lui Jula ar mai fi marcat inca doua. Va mai aduceti aminte dinamovistilor?
Piturca pe urmele lui Brancusi
Daca de la Hobita se poate ajunge celebru in intreaga lume si cunoscut de orice francez cu studii medii, de ce n-ar putea coconul selectionerului sa-i ia fata lui Marica, Mitea sau mai stiu eu carei improvizatii din campionatele straine si, din orasul de pe Jiul mijlociu, sa farmece prin Alpii elvetieni? Cred totusi ca Bratu i-o ia inainte. A trimis Mioveniul acolo unde ii e locul inca din minutul cinci.
Rusinea rusinii II
La cate mi-a fost dat sa aud si sa vad in acest campionat………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………….
…………………………………suntem bataia lui de joc. La Piatra Neamt nu mai conteaza cine au inscris.
Filmul derbiului
Povesti. Glume. Amenintari. Denuntari. Intrigi. Pariuri. Promisiuni. Amenintari. Arbitrul? Sforarii. Arbitrul. Minge. Penalti. Bratu. Speranta vs speranta. Danciulescu. Adevar? Corner. Ghionea. Deja vue? Corner. Gata. Declaratii. Oare sa fie adevarat? OARE SA FIE ADEVARAT? Mi-e mila de Steaua. Nu de Steaua, de jucatori. Nu de jucatori, de Becali. Mila este cel mai oribil sentiment!
Ronnie n-a mai pierdut nici un joc.
Potpuriu
8 mai 2008
Snooker
Cine-l poate opri pe O’Sullivan? Retorica exprimare, nu? Sincer (vorba fanatikului), n-am vazut jocul lui din semifinale cu Hendry, dar dupa scor, (17-6), se pare ca s-a terminat cu mult inainte de a incepe. Un joc de 33 de partide este inestetic sa se termine dupa numai 23. Si Hendry nu-i un fitecine. E ditamai…, dar stiti voi mai bine ca mine. Raspunsu-i cam obligat: daca nu Carter sau Perry (scorul in semifinala a doua era la ora redactarii de 9-7) atunci nimeni. Ziceam ca n-am vazut ultimul lui meci. Dar le-am vazut pe celelalte. A fost bland cu Liu Chuang (10-5), sublim cu Mark Williams (13-7) si condescendent cu Liang Wenbo (TOT 13-7). Mondialele se termina luni, ca de obicei, si va invit duminica si luni sa-l aplaudati. Chiar daca pierde, Ronnie va va incanta. Dar nu va pierde. Luati loc in fata televizorului cu cat mai putine beri si delectati-va.
Motociclism
Dupa rezultatul de-a dreptul fenomenal al consatmareanului, Manu, obtinut la pseudoDakkar-ul dintre Budapesta, Baia Mare si Balaton (cu dubla escala la Petea spre placerea prefectului nostru), iata ca strangem delicat pumnii pentru un alt as al seilor de motociclete. Ne mutam de pe rezistentul KTM pe rapida Aprilia, adica de la Gyenes la Muresan sau, daca vreti, de la o bucurie atestata (locul 11 este o superperformanta care, sunt convins, ii va aduce sub fund o supermotocicleta cu o echipa superpotenta si cu lauri supermeritati) la sperante inselate (locul 29 din prima zi de calificari din China nu ne lasa sa speram la multe, mai ales ca un coleg de-al sau de echipa , beneficiind deci de un material rulant similar, s-a cocotat tocmai in fruntea topului intermediar). Vom mai discuta probabil pe marginea acestui subiect luni la ora 14, la emisiunea lui Romulus Boitor de pe Radio Unu.
Tenis
Sfarsitul anului trecut ne lasa sa banuim un an al tenisului feminin romanesc. Chiar daca nu la nivelul rustelor, fetele noastre au reusit comportari meritorii. Victorii in fata tenismenilor din top 10, calificari in finala de dublu saptamana trecuta si eliminarea favoritelor nr. 1 saptamana aceasta fac ca sperantele noastre sa se indrepte catre rezultate deosebite in viitorul apropiat, de ce nu o medalie olimpica. Sorana Carstea, Edina Gallovits sau surorile Niculescu au capacitatea de a pasi in lumea buna.
Scrima
Sfarsitul acesta de saptamana cuprinde si Marele Premiu (GP, daca va convine mai mult asa) al Chinei contand pentru Cupa Mondiala la floreta (masculin si feminin, individual si pe echipe) la Shanghai. Probele similare de sabie avand loc la Klagenfurt (fetele) si Bangkok (baietii). Spada masculina ar fi avut o repetitie pentru Olimpiada la Bratislava, dar s-a anulat.
Ciclism
UciProTour incearca sa treca peste scandalul ce a dus la multe divorturi, scandal datorat in cea mai mare masura de intensitatea controlului antidoping. Turul Romandiei isi defineste ultimele doua etape astazi si maine. Dupa prolog si primele trei etape conduce svabul Andreas Kloden de la controversata formatie cazaco-helveta Astana, urmat la 5 sec. de olandezul Thomas Dekker (Rabobank) si la 35 de sec. de favoritul meu, cehul Roman Kreuziger, de la Liquigas. Chiar daca nu va castiga aceasta cursa, in scurt timp, un an-doi, vom mai auzi de el. Sper ca de bine. Pe munte e ca si victorios bascul Vila Errandonea de la Lampre, cel mai bun sprinter este deocamdata italianul Morris Possoni de la nouinfiintata High Road (SUA), iar la puncte conduce un alt favorit de-al meu, elvetianul Michael Albasini de la aceeasi formatie, recunosc indragita de mine, Liquigas.
Bucegi cu filtru
8 mai 2008
Cei mai “vechi” stiu ca tigarile Bucegi nu au avut niciodata filtru. Erau o varianta badaraneasca a Carpatiului. Filtru de care va vorbesc este un melanj sinistru format din ligamentele aproape neputincioase ale genunchilor, titanul din antebratul drept, timpul insuficient intre dorinta si datorie si norii umezi la limita stelutelor de nea. Bucegiul de care vorbesc sunt cei ultra batatoriti de pantofarii bucuresteni (cei drept nu toti vin cu umbrele, tocuri si posete). De fapt nu chiar de acei Bucegi. Vorbeam de versantul nordic, versantul in care mai poti manca mure (bine, nu pe timpul acesta) din acelasi rug cu ursul, versantul in care mai poti confunda puii de prepepelita cu conuri de brad cazute (mi s-a intamplat acum vreo 4-5 ani si cand si-au dat seama ca sunt descoperiti au inceput sa misune care-ncotro, iar mama lor se prefacea ca este ranita si ma atragea afara din luminis, intr-o zona plina de urzici tropicale; bineinteles ca am asistat fascinat la aceasta piesa de teatru de o naturalete dezarmanta), versantul unde poienele mai pastreza boncanelile cerbilor in rutul ancestral si piatra nu-i udata decat de sfanta natura si transpiratia drumetului (peturile cu Scandia si Coca-Cola hodinesc trufas doar pe versantul prahovean).
Ma aflam deci dincolo de Moeciul de Sus si priveam peste plumbul pogorat de pe crestele pe care nu numai ca le banuiam, ci le si stiam ca scund o teleaga de povesti cu el si ea, cu el sau ea, cu ei si ele, povesti care uneori nu s-au incheiat tocmai bine, dar care se spun doar seara, in jurul unui foc in care se mai scurg picaturi de undelemn de pe cate o tepusa sau mai pocneste cate un cartof in jaratic. M-am asezat simplu la masa unei pensiuni cu gazda primitoare, chiar daca gratarul il facusera din carnea adusa de noi. Obolul gazdei a fost halca de miel proaspat aburinda si cartofii cu unt si ou cum numai dincolo de Cheile Gradistei poti afla. Graiul se desira anevoie la inceput, dar tuica fiarta o singura data (palinca fusese mirosita si dezavuata de gazda) si floricelele de porumb crocante au facut putina larma in casa omului si a rupt zagazul preacuviintei. Dupa “Cristos a-nviat!” si “Cat mai costa o camera?” s-a trecut catinel spre “lupul jigarit ce n-a putut dobori un carlan si s-a speriat cand a aparut berbecul” sau “aventura lui Cristea din dimineata acelui an (n.a. - Emil Cristea, un foarte cunoscut om de munte ce-a strabatut aproape toate cararuile marcate si nemarcate si care a lasat in urma lui o adevarata bibliografie, buna si pentru amatorul de lecturi cat si pentru orientarea omului cu rucsacul pe umeri, si care pe 5 ianuarie s-a incumetat sa urce in Leaota)”.
Am povestit si eu, chiar daca nu mi-am muiat mustata decat in lapte proaspat, de drumul parcurs tocmai in acea zi intr-un ARO, pe latura cealalta a Moeciului de jos, catre satul Pestera unde cumnata mea vazuse lumina zilei. Mi-a aratat satul cu bucurie si ascunsa mandrie, chiar daca in carciuma din varful unei culmi era liniste, iar casa ce i-a fost leagan ei, maica-si, bunica-si si cine stie cati inca de “-si” se afla aproape de a fi una cu pamantul. Calcand cu grija am lasat-o asa cum am gasit-o, intre cacastoarea distrusa de vant si rafale de zapada si grajdurile si ele gata sa cada. Le-am zis cum m-am asezat pe piatra unui foc stins, cu fata spre sud-est, catand fara nici un sort de izbanda crestele Bucegilor de nord. Se vedea Moeciu, se vedea cantonul Bangaleasa, zaream si valea Barbuletul, vedeam pana si poiana Gutanu, dar varful Bucsa nicicum . Mancat de pacla ce aducea mai degraba omat decat ploaie, “Batranu” strajuia tinutul de piatra ce ducea spre Bucsoiu si mai departe spre Omu cu baba sa. Apropo! Stiati ca si sus pe Omu e o baba? Acolo la 2507m altitudine am cules prima floare de colt cu mana mea. Aveam vreo paispe ani…
Ma scuturasem si ma intorsesem cu fata spre nord-vest sa nu mai traiesc in trecut. Doar nu sunt inca terminat. Privirea imi cazuse pe un alt nor. Mai spre cenusa decat cel plumburiu. Ascundea alte povesti, alte stanci, alte poteci, alte trairi… Acolo era Craiu (n.a. - Muntii Piatra Craiului). Simteam pestera Dambovicioara dupa linia culmii dinspre vest, vedeam padurea ce se intindea pe brane si vaioage pana la refugiul Grind. Miroseam cetina ce ducea prin Cheile Zanoagei pana la izbucul lui Botorog (unii ii spun fantana lui Botoroaga) si mai departe in razvratitul Zarnesti. Cate minute, ore, zile, saptamani in sir de salbaticie si independenta nu mi-au dat acele plaiuri in timpul scolii (de la generala pana la terminarea facultatii)? Acolo nu exista nici Ceausescu, nici Brejnev, dar nici Nixon si-ai lui. Iar raboj… Of!
Ma aflam deci dincolo de Moeciul de Sus si priveam peste plumbul pogorat de pe crestele pe care nu numai ca le banuiam, ci le si stiam ca scund o teleaga de povesti cu el si ea, cu el sau ea, cu ei si ele, povesti care uneori nu s-au incheiat tocmai bine, dar care se spun doar seara, in jurul unui foc in care se mai scurg picaturi de undelemn de pe cate o tepusa sau mai pocneste cate un cartof in jaratic. M-am asezat simplu la masa unei pensiuni cu gazda primitoare, chiar daca gratarul il facusera din carnea adusa de noi. Obolul gazdei a fost halca de miel proaspat aburinda si cartofii cu unt si ou cum numai dincolo de Cheile Gradistei poti afla. Graiul se desira anevoie la inceput, dar tuica fiarta o singura data (palinca fusese mirosita si dezavuata de gazda) si floricelele de porumb crocante au facut putina larma in casa omului si a rupt zagazul preacuviintei. Dupa “Cristos a-nviat!” si “Cat mai costa o camera?” s-a trecut catinel spre “lupul jigarit ce n-a putut dobori un carlan si s-a speriat cand a aparut berbecul” sau “aventura lui Cristea din dimineata acelui an (n.a. - Emil Cristea, un foarte cunoscut om de munte ce-a strabatut aproape toate cararuile marcate si nemarcate si care a lasat in urma lui o adevarata bibliografie, buna si pentru amatorul de lecturi cat si pentru orientarea omului cu rucsacul pe umeri, si care pe 5 ianuarie s-a incumetat sa urce in Leaota)”.
Am povestit si eu, chiar daca nu mi-am muiat mustata decat in lapte proaspat, de drumul parcurs tocmai in acea zi intr-un ARO, pe latura cealalta a Moeciului de jos, catre satul Pestera unde cumnata mea vazuse lumina zilei. Mi-a aratat satul cu bucurie si ascunsa mandrie, chiar daca in carciuma din varful unei culmi era liniste, iar casa ce i-a fost leagan ei, maica-si, bunica-si si cine stie cati inca de “-si” se afla aproape de a fi una cu pamantul. Calcand cu grija am lasat-o asa cum am gasit-o, intre cacastoarea distrusa de vant si rafale de zapada si grajdurile si ele gata sa cada. Le-am zis cum m-am asezat pe piatra unui foc stins, cu fata spre sud-est, catand fara nici un sort de izbanda crestele Bucegilor de nord. Se vedea Moeciu, se vedea cantonul Bangaleasa, zaream si valea Barbuletul, vedeam pana si poiana Gutanu, dar varful Bucsa nicicum . Mancat de pacla ce aducea mai degraba omat decat ploaie, “Batranu” strajuia tinutul de piatra ce ducea spre Bucsoiu si mai departe spre Omu cu baba sa. Apropo! Stiati ca si sus pe Omu e o baba? Acolo la 2507m altitudine am cules prima floare de colt cu mana mea. Aveam vreo paispe ani…
Ma scuturasem si ma intorsesem cu fata spre nord-vest sa nu mai traiesc in trecut. Doar nu sunt inca terminat. Privirea imi cazuse pe un alt nor. Mai spre cenusa decat cel plumburiu. Ascundea alte povesti, alte stanci, alte poteci, alte trairi… Acolo era Craiu (n.a. - Muntii Piatra Craiului). Simteam pestera Dambovicioara dupa linia culmii dinspre vest, vedeam padurea ce se intindea pe brane si vaioage pana la refugiul Grind. Miroseam cetina ce ducea prin Cheile Zanoagei pana la izbucul lui Botorog (unii ii spun fantana lui Botoroaga) si mai departe in razvratitul Zarnesti. Cate minute, ore, zile, saptamani in sir de salbaticie si independenta nu mi-au dat acele plaiuri in timpul scolii (de la generala pana la terminarea facultatii)? Acolo nu exista nici Ceausescu, nici Brejnev, dar nici Nixon si-ai lui. Iar raboj… Of!
Spre seara, m-am indreptat spre Halchiu la casa soacra-mi, neuitand sa-mi vizitez in treacat, la Rasnov, un vechi coleg de generala, de nebunii, de adolescenta si de emotii. Ne-am uitat in jurul nostru. El casatorit, eu la fel; el tata, eu tata; el socru, eu socru; el bunic, eu nu. O veni si timpul ala!
ETAPA: Au patimit patimasii
8 mai 2008
Terminasem etapa precedenta cu o intrebare-dorinta. Se pare ca am fost prea patimas, ca atare, am patimit. dar sa vedem ce s-a intamplat in etapa-ntr-o zi de sambata.
Pe dos
Obisnuiti ca finalurile unor partide, in care buzoienii sa nu joace nimic, acestea sa le apartina, ne asteptam ca si acum sa pice vreun gol in tabara violeta. S-a intamplat invers. Reinviatul Gigel Bucur doreste sa demonstreze ca nu numai din tabara studentilor bucuresteni se poate castiga titlul de golgeter. Daca ai valoare nu conteaza centimetri, gramele sau culorile. Important e sa o bagi in ata si adversarii sa reia jocul de la centru.
Aberatie anulata
Ma uitam deunazi pe un site de sport si vedeam ca la cel mai frumos gol al etapei precedente conducea un banal, si pana la urma neimportant, gol inscris din corner cu capul de catre Goian. In urma lor erau clasate alte goluri unele mai frumoase, altele mai putin frumoase, realizate de jucatori mai cunoscuti sau mai putin cunoscuti. Clasamentul era dat de fapt de numarul sustinatorilor uneia sau alteia dintre nechipe. Golul de chinograma inscris de Hidisan (UTA) aparea undeva pe locul cinci cu o zecime din voturile lui Goian. Mai sa fie! Asa ca talentatul jucator a repetat isprava si in fata lui Dan Petrescu (antrenorul, nu controversatul fost arbitru). Dan l-a admirat, dar nu l-a impacientat, realizarea in prealabil a lui Brandan si ulterioara a lui Mara de pe punct, au readus la normal concluzia finala.
Indiferenta contra interes
Goga deschide balul cu un lob de cap. Oare unde va ajunge baiatul asta la toamna? Dupa cum joaca pare talentat, dar cu fite. Daca i le scoate cineva ar putea castiga bani frumosi de pe urma lui. Talent are, cerebral este. Profesionalismul ii lipseste. Spre norocul lui la asta se poate adapta. Marius Nae si Bacila au readus soarta disputei pe sleaul batatorit
Sandoi se da pe brazda.
Greu dar, pana la urma, meritat. Ma asteptam ca Sandoi sa reuseasca sa se adapteze din mers cu noua lui echipa. Se pare ca el este un selectioner excelent, dar se descurca mai greu atunci cand i se da un lot pe mana. Oricum, se vede ca stie sa aseze pana la urma o echipe pe teren. Examenul din fata cetei lui Tudor Vladimirescu (citeste Eugen Neagoe) a fost unul dificil dar depasit cu brio. Dupa un car (cum s-o spune car pe sarbeste?) de ratari ale lui Ljubinkovici iata si un luxos BMW.
Jula - cinci de doua
Trebuie sa ma uit repede pe clasamentul golgeterilor sa vad cate minute mai are de jucat zveltul dunarean pana sa se cocoate in capul listei. Pai asa!? Trei ieri, doua azi, maine patru… Sigur ca-i simplu. Viglianti devine din ce in ce mai important pentru Grigoras. Inscrie, da pasa de gol si este un bun coleg. Mai rar asa ceva. Si-au mai adus cotributia fostul Viglianti (adica Paraschiv) si de la oaspeti Forminte.
Moreno si Prepelita
Necazul oltenilor este ca la Steaua sunt doi de Moreno. Basca al treilea de pe tusa. Oltenii n-au avut decat o singura zburatoare si un mancacios (Gaman). Iancu de Timisoara a avut inspiratia sa scoata toti “suspiciosii” din teren. Nu de alta, dar sa nu mai aiba latifundiarul sprijin prin echipa adversa. Oltenii au crezut ca sunt toti curati. N-au fost. Unul s-a mai impiedicat , altul…
Nerecomandat ghicitorilor
Nu multi cred ca si-au ales acest meci pentru a paria. Nu ma refer la cei care stiau rezultatul inca de la Iasi. Coroian a bisat si a bifat intr-o partida pe care nici sa fi putut n-as fi urmarit-o. E din aceea din vechiul sistem. Oare Popa a stiut ce se intampla sau el e deja cu gandul la Ardealul saxon.
Min. 96, tot 0-0
Singura partida in care s-a inceput de la centru doar de doua ori a fost cea in care tot Ardealul (mai putin militantii militari) astepta izbavirea. N-a venit. In ziua de astazi daca esti corect si daca nu implori divinitatea cu ganduri ucigase n-ai nici o sansa. La piata cand unul ti-arata o pasare fi atent la buzunare, la stana cand e luna plina numarati inca o data oile, in Liga I cand unul vorbeste de Dumnezeu vezi ce dracusori ai in echipa. Felicitari argesenilor lui Cartu!
Dinamovisti de exceptie
Cele mai bune 75 de minute ale lui Dinamo s-au intamplat sa fie tocmai impotriva echipei mele de suflet. Trebuie sa recunosc ca au meritat victoria chiar daca au terminat partida in genunchi, dar cu pieptul bombat. Nici Rapidul n-a jucat rau. Nu prea au gasit cei 7,32 x 2,44 metri patrati ai cadrului portii decat o data, prin Boya. Bratu (pentru cei care inca n-au aflat, nu mai joaca la Rapid) a inscris de doua ori, facand cel mai bun joc al lui de cand n-a fost lasat sa revina in Grand. Nu-s ce-o vru cu plebea(!?).
Repetitie pe planse, en garde
8 mai 2008
Beijing, Pekin. Ce conteaza? Pentru noi tot cu “hieroglife” se scrie. China, Tibet. Ce conteaza? Toti au ochii oblici. Sa fie oare chiar asa? Floreta, sabie, spada. Ce conteaza? Tot pe plansa se trage. Fete, baieti, echipe. Ce conteaza? Tot competitie se cheama. E chiar asa?
Ba uite ca astazi conteaza! De ce? E simplu. Pentru ca majoritatea repetitiilor speciale se disputa la locul faptei, adica in China olimpica, mai exact la Beijing. Nici scrima nu face diferenta. In week-end au avut loc Campionatele Mondiale de Scrima la trei arme: floretisti individuali si echipe si spadasine echipe. Pentru ca tot ne consideram leaganul si azilul scrimei satmarene, hai sa trecem putin in revista acest eveniment. Nu de alta, dar am vrut sa scriu despre semifinalele cupelor europene [Cum care? Alea cu Christiano Ronaldo si Mutu. Cum de ce? Pai nu-i sportul despre care citesc toti si-ti faci "reiting"], dar m-am simtit gol si fara fosfor si am abandonat ideea. Poate evolutia briliantului sa ma fi desumflat. Asadar…
Floreta masculina deschide menuetul
Plecati, in aceasta ierarhie, ca principali pretendenti la cupa cu orez, Germania, Franta, Italia si Japonia au fost tratate diferit. Primele doua team-uri s-au plimbat printre tarabe, admirand chimonouri de dincolo si de dincoace de Marea Chinei. Celelalte si-au facut incalzirea intr-un soi de calificari pentru finala de opt cu Brazilia (45-21), respectiv Hong Kong (44-37). In sferturi Japonia si Franta clacheaza, prima dand vina pe faptul ca au schimbat sake-ul pe ceai (39-45 cu Rusia), iar cealalta pe motiv de fusuri (43 la 45 cu Polonia). Semifinalele n-au produs surprize, cizmasii invatand repede polca (45-38), iar saxonii au golit carafele cu votca pe ritm de cazacioc de parca ar fi luat parte la o noua operatiune “Barbarosa”, adica greu (43-41). Rusii au ramas si fara bronz, pierzand intr-un final electrizant, la limita de timp cu 44-43. Finala nu a avut istoric, macaronarii tinandu-i la respect pe halberofili, adica 45 - 35.
Spada feminina s-a tras sambata
China si aceleasi trei europene (Franta, Italia si Germania) erau capii de afis. Romania era favorita nr. 9. Adica nefavorita. A tras cu Canada, numai cu un loc mai sus in topurile internationale. Au fost in fata. De sambata nu mai sunt (45-34). Capii au trecut in corpore de Suedia (45-41), Hong Kong (43-26), Elvetia (43-36) si Japonia (45-38). Nesansa noastra in sferturi a fost sa tragem cu cele mai in forma spadasine ale momentului (chinezoaicele). Ana Branza - 5 (3+2+0) tuse reusite la 3 (0+1+2) incasate, Iuliana Maceseanu 13 (0+3+10) - 18 (1+4+13) si Simona Alexandru 15 (3+10+2) - 15 (4+8+3), n-au reusit in final decat 33-36, Iuliana, ultima pe plansa nefacand fata supervedetei Li Jang. Franta si Germania au trecut la limita de Rusia (43-42), respectiv Ungaria (24-23), dar Italia s-a umilit in fata polonezelor (33-45). In semifinale, obosite dupa disputa de exceptie cu romancele, chinezoaicele trec extrem de greu de nemtoaice (25-24), iar frantuzoaicele de poloneze (35-32). Bronzul poposeste la Bonn, Berlin si Munchen deopotriva (45-43), iar aurul aparent surprinzator la Paris (32-30). Romancele au trecut intretimp de unguroaice (45-41) si italience (45-24) ocupand locul 5.
Duminica s-a luptat individual
Romani ioc. Daca n-au fost la echipe…!? Favoriti, dupa cum aratau topurile, erau italianul Andrea Albini, germanul Peter Joppich, francezul Erwan Le Pechoux si din nou italianul Salvatore Sanzo. Numai Baldini a ajuns sa traga pentru medalii, pierzand in semifinale la neamtul Benjamin Kleibrink (13-15) si obtinand bronzul in fata rusului Alexei Cerimisinov (15-8). Din cealalta semifinala s-a calificat italianul Andrea Cassara (15-4), care l-a spulberat (15-11) in finala pe neamt, cu doar doua momente de nesiguranta (3-5 si 9-10).
Etapa: Sincopa siderala
8 mai 2008
1. Natural si adevarat
La Tg. Jiu, Batrana Doamna a venit la taierea mieilor asezandu-se brancusian la masa tacerii, impovarata de gandul ca ultima sansa nu e nici macar o sansa. Unde? La revelatia returului? Asa ca s-au asezat cuminti in iarba asteptand coloana infinita a timpului sa se scurga implacabil pentru ei. Hidisan a pus, spre final, o minge la incleierea barelor deranjand doi paianjeni din poarta sarutului ancestral. Asta tardiv, dupa ce Arrieta si Popete adusesera linistea peste tribunele cu gust lasciv-amarui dupa excursia pacatoasa de sub podul Grant.
2. Paradoxul din saptamana patimilor
In Ghencea (nu in cimitir, ca acolo doarme preaimpuscatul) s-a intamplat ca dupa cel mai bun joc al Stelei din acest retur sa-i pice gusa preaopinentului (adica cel care opineaza prea mult). De ce? Pai Riise in ultima secunda (stai ca asta a fost in alt meci)… Pai ce-a cautat Petre Marin la vestiare cand el trebuia sa nu-l lase pe Karamian sa-i aseze mingea pentru gol sprintarului Bucur? Se aude Laca? Pacat de reusita din eterna faza fixa. De data asta cred ca Steaua merita si un gol din actiune.
3. Nelutu isi asterne de duca?
Nea Jan e sigur ca Sabau nu pleaca de capul lui. Asa e. Are sa-l trimita el. De ce? Pai, simplu! Albastri nu mai joaca nimic nici cand vor, nici cand nu vor. Miroase a pute! Schiopu a transformat de pe var pentru un rezultat pe care zidurile celor doua vestiare il cunosteau din ajun.
4. Sincoputa
Pe bolta innoptata sunt multe stele. Daca unele palesc altele sunt cazatoare. Mai ales daca sunt mici, mici, mici… (vorba lui Copos), cu gauri mari, mari, mari… Numai Emilus (Jula) e de vina ca n-a inscris un hat-trick. Cine l-a pus sa ca dupa ce a instalat un 0-2 pe statistica meciului pana in min.84, sa-i serveasca o minge pe tava lui Viglianti si sa faca inutila realizarea lui dupa nici 150 de secunde. A! Si asta apropo de comentariul aberant al nu stiu cui de acum vreo 2-3 ani precum ca hat-trick inseamna trei goluri intr-o repriza. Nicidecum. Inseamna trei goluri consecutive (fara sa se inscrie vreun alt gol) marcate de acelasi jucator in poarta adversa.
5. Gambitul lui Napoli
Sacrificatul Dorel Stoica din startul partidei n-a fost chiar voluntar. Ar fi fost prea ingenios pentru nivelul fotbalului de pe planeta noastra. Oricum a avut un impact psihologic pentru care psihometria nu are inca raspunsuri. La Dina s-a crezut ca-i intamplare, la Costea s-a produs ingrijorarea, la pauza si-au primit mustruluiala, iar dupa “gangania” lui Lobont (ce-l va lasa pe banca in campania helveto-austriaca) soldata cu reusita lui Gangioveanu, s-au incrucisat reusitele (cate doua fiecare) lui Danciulescu si Bratu. Pe final Costea este al treilea care isi dubleaza performanta lasandu-ma sa nu stiu ce meci am vazut: al golurilor (reusite de exceptie), al duritatilor (nimeni n-a iesit nelovit, nici macar Dorel Stoica; Dancio cred ca va purta masca), al antrenorilor mediocri (cel putin in aceasta partida) sau am fost la o cursa off road cu bolizi 4 x 4.
6. Popa invata germana si Cartu lucru manual
N-am vazut meciul, dar scorul mi se pare normal. M-a frapat haosul din echipa lui Cartu,care a facut ca Mioveniul sa termine pentru a doua oara (cel putin) un joc cu doi jucatori mai putin (Balauru si Chiacu de data asta). A punctat Palimaru.
7. Aritmetic si criptic
Aritmetic pentru ca numai Nasu’ si Corleone ii mai pot salva de la matineu pe sepcile rosii, iar criptic pentru ca nu pot intelege cum o echipa cu valorile clujenilor n-au putut obtine un pumn de puncte care sa-i izbaveasca. Vorba lui Romulus, antiteza mea de la Radio UNU din fiecare luni de la ora 16 (nu si de Pasti): “n-au avut praf de putut”. Realizarile au fost un “sandwich”, fata-verso fiind Gmamdia (mi se limba plimba-n gura), iar magiunul este reprezentat de plaiesul Doicaru.
8. Golul buclucas
Pana la transcrierea lui Despotovici pe clasamentul golgeterilor (si-a pus numar la casa cum se spune) jocul a fost frumos, antrenant, cu realizari tehnico-tactice si cu priza la tribune. Oare cand o sa scape Rapid de meteahna ca dupa ce da un gol sa inchida jocul. Nu se poate spune ca isi baga autobaza in poarta, cu toate ca pe alocuri au fost inghesuiti copios, dar pur si simplu arunca cheia jocului de pe podul Grant si dupa aceea nu mai stie in ce vagon sa o caute: clasa a II-a, de marfa sau de dormit.
9. Catene
Diego Ruiz a mai rasucit pumnalul o data in crevasa din inima latifundiarului, aparuta in Ghencea si adancita la Buzau. Si inca nu sa terminat saptamana patimilor. Oare pentru cine?
Robi Muresan si Mick Doohan La Bucuresti
8 mai 2008
Tocmai ma pregateam sa comentez primele doua jocuri ale ante-antepenultimei etape a controversatului nostru campionat cand un clinchet m-a anuntat ca mi-a sosit un nou e-mail. Initial am vrut sa-l aman, dar cand am vazut de la cine e, m-a prins curiozitatea si l-am citit. Era un articol de pe site-ul oficial al Moto GP-ului (fiind membru al Asociatiei Internationale de Presa Sportiva mai primesc asemenea vesti). Dupa o traducere aproximativa facuta de mine, nespecialist in francofonie, iata ce scria:
Doohan si Muresan au asistat la prezentarea unui circuit la Bucuresti
Legenda Moto GP-ului, cvintuplul campion mondial, Mick Doohan si pilotul local participant la Campionatul Mondial clasa 125 cmc, Robert Muresan (echipa Grizzly Gas Kiefer) au asistat la prezentarea proiectului unui nou circuit la Bucuresti, eveniment petrecut la sfarsitul saptamanii trecute.
Complexul, botezat “Grand Prix One” va fi un centru international de petrecere a timpului liber, cu restaurante, birouri, arene sportive, magazine, prezentari de masini de lux si o noua pista de curse.
Sunt in prezent patru centre de acest gen in curs de constructie in Europa si Orientul Mijlociu, pilotul de Formula 1, Jarno Trulli fiind unul din initiatorii conceptului, participant activ la dezvoltarea lui internationala.
Estimarile anunta aproximativ cinci milioane de vizitatori anual in noul complex, iar costul constructiei se ridica la circa 250 milioane euro, 2000 de proiectanti fiind asteptati in regiune.
Asa ca lasam pe maine etapa din Liga intaia si va recomand pentru aceasta saptamana regalul de snooker de la Eurosport. Nu-l pierdeti. In ultimele doua seri m-am delectat cu doua partide de exceptie in care loviturile maiastre, ratarile incredibile, situatiile pe muchie de tac (era sa spun de cutit) sunt la fel de pasionante ca si semifinala Ligii Campionilor.
Apropo! Va provoc la o paralela pe aceasta pagina (am simplificat modul in care v-ati putea trimite comentariile) intre jocurile Steaua - Poli Timisoara si Liverpool - Chelsea. Scoruri identice, desfasurari identice, gazdele mai prezente in joc, calitate a jocului ridicata. Ce oare le-a deosebit? Sa nu-mi spuneti ca banii ca nu cred.
ETAPA: Gazda primitoare cu camara goala
8 mai 2008
Am mai vazut etape in care oaspetii au plecat cu multe puncte din deplasare, dar nu tin minte sa mai fi comentat o etapa cu 6 victorii si doua egaluri ale oaspetilor in primul esalon al tarii. Si tocmai cu cinci inainte de final. Dar sa le analizam jocurile:
1. Debut surprinzator la Reghin unde din tribunele vaduvite de prezenta PNG-ului din intreg Ardealul nu a mai avut cine sa-i huiduie pe bistriteni, dar nici cine sa-i incurajeze. Parca peste capul lui Nelutu Sabau se intampla minuni, minuni pe care carcotasii (nu aia celebri) le pun pe seama dodecagenarului tata Jan. Au beneficiat mamaligutele lui “palitura de osanda”, dar trebuie sa spunem ca, sper eu fara voia sa, conjudeteanul nostru, careianul Istvan Kovacs, a contribuit la o victorie care ar fi fost cu sau fara voia sa. Rusmir a transformat pinaltiul buclucas prin min. 60.
2. Bomba a explodat din bocancul viitorului participant la CE din vara, Costea. Cum care Costea? Asta-i o vorba sa i-o spui lu’ Mutu. In plin proces de inflorire, trandafirii, lalelele si pansaletule din gradina mediteraneeana de pe Bega s-au imbujorat in albul lacramioarelor la vajaiala olteana. Era 1-3, se terminase jocul de vreo trei munute si rapidistul Iancu nu-si credea glandelor. Tocmai lui, care refuzase mita lui Mititelu? Autori: Costea de doua ori la poarta din stanga si Dina de doua ori la poarta din dreapta. Chestia este ca Dina o data a incurcat portarii!?
3. A venit sambata cand era de asteptat ca latinii lui Andone sa castige si pe munca lor, asa ca si-au mutat arca de pe Somes pe Mures si, fara nici un pic de condescendenta, l-au perforat pe Marne de cate ori a fost nevoie pentru linistea locatarilor din SIGMA Feleacului. Cadu, Dubarbier si spitul cu picioarele incrucisate al lui Fabiani (cu doi de b) sunt cei ce raman in statistici.
4. Daca n-ar fi fost si jocul de la Cluj de a doua zi, as fi zis ca la Galati, in nota deja balbaita, unii muncesc si altii se sterg pe bot dupa ce au ingurgitat prajitura. La drept vorbind Steaua a jucat ceva. Asa cum poate Laca, asa cum dispune Gigi, si cu multtrancanitul ajutor divin (nu stiu de ce, da’ parca nu a trecut poarta raiului acest ajutor, mai ca m-as uita mai degraba prin cazanele lui Neghinita) Steaua a mai inhalat trei puncte prin tartacuta lui Plesan.
5. In al cincelea joc apare si primul punct smuls de amfitrioni. Spun smuls nu pentru ca oastea lui Popica (era sa spun Stefan) ar fi jucat ceva in acest joc, ci doar pentru ca Deaconu (nu campionul nostru mondial Diaconu, stiti voi, ala pentru care fumatul dauneaza grav fotbalului) s-a pus de-a curmezisul sa-i arate lui Porumboiu medalia lui Basescu. Goluri n-au fost pentru ca Iasiul nu s-a apropiat de Branet.
6. In Giulesti ca-n Giulesti. Mult fotbal. Mult cantec (uneori prea vulgar). Multa suferinta, multa ploaie si in final am vazut romani fericiti (fara parafraze). Coman a facut ca natura sa nu mai dea nastere vreunei anomalii arbitrare arbitrale (pentru cei la care nu le plac jocurile mele de cuvinte le traduc: abuz al arbitrului; iar am sa fiu catalogat ca lipsit de ingeniozitate). Costin Lazar la a “plus una” pirueta a unui visiniu in fata lui Mingote nu nimereste nici bara, nici vreun adversar, nici vreun coechipier, nu rasare din pamant vreo manusa sau bricheta, culmea, nu trage nici pe langa poarta ci mingea se opreste, ciudat, in plasa.
7. Mioveniul este a doua echipa in acest an competitional care pierde un joc avand doi jucatori in plus pe teren. Daca la Cluj, ghinionistii puteau da vina pe tribune, jucand in deplasare, la portile uzinei Dacia-Renault (ce chestie: nu mai este la Colibasi, ci la Mioveni, cu toate ca n-au fost alunecari de pamant pe acolo) muncitorii tare-ar fi vrut sa fie altfel. Golurile, frumoase de altfel, au ornat un rezultat care a trecut prin trei egalitati (la 0, 1 si 2), gazdele nefiind in avantaj decat la inceputul jocului: R. Neagoe, Nae, Gosici, Bratu si Gerlem pot trece pe la casierie pentru prima de marcatori, ultimul putand cere supliment, fiin coautor la celelalte ale echipei sale.
8. Acesta-i jocul despre care spuneam ca Michiduta, Scaraotchi, Mafalda si Nichipercea si-au legat cozile si-au facut pe dracu-n patru. Pe Ion Monea au jucat Ghinionul Cluj cu Bafta Buzau. Scorul normal ar fi fost 8-2, scorul de pe teren a fost N. Jovanovici la Iovita + Bikfalvi (bineinteles ca a inscris dupa min. 90 careianul nostru). Dar sa nu uitam ca de Bafta Buzau n-a scapat nici Steaua in tur. Sa ma intreb ca ar fi posibil ca Buzaul sa castige in min. 90+3 pe Ghencea sa se salveze de la retrogradare si sa-i trimita pe Steaua in UEFA (ce sa-i faci, eu mai sper) sau in ultimul tur preliminar al Ligii Campionilor?
9. Un alt meci care s-a decis in prelungiril a fost cel din groapa cu caini. Maidanezii care au plecat mai repede de la teren nu intelegeau de ce speciile de rasa au convocat o noua sedinta. S-au dumirit cand au vazut “pisica” amarata ca n-a ghicit coltul penaltiului lui Stancu. Pacat de golul de maestru inscris de acest controversat Torje. Mie mi-a placut mai mult golul lui Torje decat cel al lui Fabbiani de la Arad. Banuiam ca in acest meci se vor inscrie doua goluri pentru ca nu trebuia sa distoneze cu statistica. Majoritatea etapelor din acest miniretur s-au terminat cu 20 de goluri inscrise. Cam putine. Nu?
